Ipotești, 1997 (Elena Agachi)

Profesorul Irimia  avea un cult pentru Ipotești. Ori de câte ori mergea acolo (spre final, din păcate, mai rar!), practic  renăștea. Acum, oricine vede Ipoteștii simte atmosfera cu totul binecuvântată de acolo, pe care, uneori, doar oamenii de calitate îndoielnică o mai întunecă.

(Foto: Dumitru Irimia, Dumitru Agachi și Andra Agachi, mică, Ipotești, 1997)

Acolo venea profesorul însoțit de colegii de la Iași și/sau de studenți, la ”Zilele Eminescu”sau, în mai, la Colocviu. Noi îl așteptam cu mare drag și, de multe ori, ”colocviile”  mele de doctorat s-au consumat la Ipotești.

(dl profesor cu Andra Agachi)

De cele mai multe ori, la ”Zilele Eminescu” aveau loc vernisaje. Aici cu Valentin Coșereanu, directorul Memorialului.

Cu : Valentin Coșereanu, Andrei Bodiu, și prof. Crețu de la Iași.

Fotografiile sunt din arhiva fam Agachi.

A testa abisul (Elena Agachi)

Fiind luna mai , mă cuprinde un fel de neliniște… era VREMEA COLOCVIULUI EMINESCU! Și pentru mine, ca profesor, luna mai și începutul lui iunie sunt cele mai agitate… Dar e un fel APARTE de agitație, una ce, odată începută cândva, nu mai vrea să se termine ori poate că ceva cumplit trebuie să se întâmple ca să se termine…

(Ipotești, 1996 Dumitru Irimia, Florin Cântec , prof. Andriescu, foto: arhiva Elena și Dumitru Agachi)

Până la urmă l-am înțeles pe profesor! Era o patimă Colocviul, una ce ne-a fost transmisă și nouă, și mie… dovada că nu mă astâmpăr nici eu, de ani buni de zile, ba Colocviile Eminescu pentru liceu, ba Drama Club, ba Ateliere cu elevii… Câte puțin din toate, nu importă ce anume, e PATIMA CONSTRUIRII DOAR, e dorința teribilă de a OFERI, DE A ÎMPĂRTĂȘI CU CEILALȚI, în pofida vremurilor, ori, TOCMAI DE ACEEA!

Aș spune că, cu cât vremurile sunt mai ostile, cu atât patima e mai mare! Unii stau și trudesc cu mare râvnă la cariera lor, la numele lor, la cărțile lor, la renume, la istorie, la posteritate! Alții, mai adastă și se uită prin suflete, sunt exemplari și generoși, sunt FORMATORI DE DESTINE. Îndrăznesc să spun că Dumitru Irimia mi-a dat niște lecții cruciale, de verticalitate și de generozitate.  A făcut-o, firesc, așa cum respiri, cu metode infailibile: a încuraja, a învăța zborul, fascinul, a testa, mai apoi, abisul… Până la urmă, trebuie să meargă!

(Cu Dumitru Agachi, la Ipotești)

Cu Andra Agachi

Ce lecție minunata, domnule Profesor!

“Nu o să uit niciodată banca aceea! Acum Ipoteştiul nu mai e la fel; toate s-au transformat prea repede după 90! Şi, culmea, s-a volatilizat, parcă în aburii picturii lui Paştina, ceea ce trebuia să rămînă! Doar mireasma fînului din iarbă necoaptă, cosită la sfîrşitul lui mai, e ca în vremea popasurilor la Ipoteşti ale lui Petru Creţia, Horia Bernea, Dumitru Irimia… Livada s-a rărit şi ea! După ce ne îmbrăţişa ca un prieten, Profesorul Irimia stătea pentru o vorbă pe banca aceea de sub liliac, nu pentru mult timp, doar cât se răsfirau studenţii prin livadă sau se aşezau cercuri prin iarba înaltă, pentru că urma urcuşul pe aleea umbroasă, uneori când seara se lăsa bine de tot, în pădurea Lacului… Surprinzător, cele mai multe dintre acele veniri la Ipoteşti, traseu obligatoriu în cadrul Colocviului Eminescu, s-au petrecut pe vreme foarte însorită! Chiar şi atunci când dimineţile sau peste zi dădea un ropot, seara era scăldată în soare arămiu, printre salcâmii înfloriţi.”

Dumitru Agachi

In memoriam :Dumitru Irimia

Dumitru Irimia, distinsul profesor de la Literele ieșene s-a stins anul acesta, în plină ținută creatoare, la 69 de ani. Blogul acesta se dorește un modest omagiu în onoarea domniei sale. Deja, pe blogul www.elenaagachi.wordpress.com am postat cîteva impresii și cîteva fotografii din arhiva mea.

In ordinea lor, ele sunt AICI (3 IULIE 2009), AICI (5 iulie, 2009, ziua in care a fost îmormîntarea), AICI (6 iulie, 2009), AICI (8 iulie, 2009).
Prin amabilitatea doamnei Cristina Irimia, am avut ultimul CV al domnului profesor și l-am publicat AICI.
Apoi am postat un interviu luat de Cristina Hermeziu, AICI.
Mi-am exprimat decepția lipsei de reacție a celor care l-au cunoscut pe profesor AICI.
La rîndu-i, Dumitru a scris cîteva impresii AICI (5 iulie, 2009), AICI (6 iulie, 2009), AICI (7 iulie, 2009).
Acesta este un blog în care aș dori să notez reacțiile care au apărut totuși, semnalate mie de doamna Cristina Irimia. Sunt profund revoltată de comentariile ireverențioase de pe unele forumuri ieșene și deschid paginile acestui blog TUTUROR CELOR CARE L-AU CUNOSCUT ȘI APRECIAT PE PROFESORUL IRIMIA. Pentru aceasta e suficient să-mi semnalați, la rubrica de comentarii un articol apărut în presă ori un gînd pe care doriți să-l scrieți aici.
Vă mulțumesc, Elena Agachi